Don K. Preston
trad. Iosif Dragomir
Au făcut apostolii declaraţii premature cu privire la sfârşitul despre care vorbeşte Biblia?
Cartea Apocalipsa afirmă în cel mai clar şi limpede mod că împlinirea era aproape: "lucrurile cari au să se întâmple în curând ... vremea este aproape!" Apo. 1: 1-3 "... Să nu pecetluieşti cuvintele proorociei din cartea aceasta. Căci vremea este aproape". "Iată eu vin curând" Apo. 22: 10 şi 12.
Fapt. Apocalipsa a prezis a doua venire a lui Christos
Fapt. În Matei 24: 36, vorbind despre parousia Sa, Isus a spus "despre ziua aceea şi ceasul acela nu ştie nimeni ... numai Tatăl".
Fapt. În Ioan 16: 7-16 Isus a spus că după înălţarea Lui, Tatăl va trimite Duhul Sfânt să inspire pe apostoli şi să le "descopere lucrurile viitoare".
Fapt. Apo. a fost scrisă de Ioan, inspirat de D. SF. trimis de Tatăl care a cunoscut vremea parousiei. (de fapt toate cărţile N.T. au fost scrise de oameni inspiraţi de D.SF. trimis de Tatăl care cunoştea vremea parousiei).
Fapt. În Apo. 1: 1-3 găsim următoarele: "Descoperirea lui Isus Christos pe care I-a dat-o Dumnezeu, ca să arate robilor Săi lucrurile cari au să se întâmple în curând". Tatăl era CEL care descoperea că vremea este aproape.
Prin urmare, Apocalipsa nu poate fi respinsă ca fiind doar o vagă speranţă a lui Ioan referitor la împlinire. Nici nu poate fi luată doar ca o afirmaţie neclară a lui Isus, pretinzând că El nu a cunoscut vremea. Toate afirmaţiile temporale din Apocalipsa sunt revelaţia din partea Tatălui care a CUNOSCUT vremea şi L-a inspirat pe Ioan să spună şi să scrie că împlinirea era aproape.
Cu alte cuvinte, Mat. 24: 36 nu poate fi folosit să infirme apropierea temporală a împlinirii Apocalipsei pe considerentul că Ioan nu a cunoscut vremea din moment ce nici Isus n-o cunoştea.
"Ignoranţa" lui Isus din Mat. 24 : 36 nu se aplică în Apocalipsa din moment ce în Apocalipsa, TATĂL este cel care în mod categoric, limpede şi în repetate rânduri a spus că vremea era aproape.
Nici nu poţi argumenta că D-zeu nu vede timpul aşa cum îl vede omul, din moment ce Isus a spus că Tatăl cunoaşte "ziua şi ceasul". Mai mult, Pavel a spus că D-zeu a "hotărât o zi" (Fpt. 17: 30-31). Acum, dacă Tatăl a cunoscut ziua şi ceasul şi a hotărât o zi, atunci este evident că El nu doar a ştiut cum să anunţe vremea, ci a comunicat demn de încredere aceea cunoştiinţă când L-a determinat pe Ioan să scrie "lucrurile cari au să se întâmple în curând, ... vremea este aproape".
Corelarea lui Mat. 24: 36 cu Luc. 21: 8
"Căci vor veni mulţi în numele Meu şi vor zice, "Eu sunt Christosul" şi "vremea s-a apropiat". Să nu mergeţi după ei!"
În discuţia Sa despre sfârşit, din Matei, Isus a dat ucenicilor semnele sfârşitului şi le-a zis: "Când veţi vedea toate aceste lucruri, să ştiţi că Fiul omului este aproape, este chiar la uşi" Mat. 24: 33. Astfel El a prezentat semnele care aveau să indice REALA apropiere a parousiei Sale (Mat. 24: 4-33).
Isus a spus ucenicilor Săi din PRIMUL SECOL să nu creadă (şi implicit să nu facă) declaraţii cu privire la apropierea sfârşitului, de genul "s-a apropiat sfârşitul" (parousia) până nu vor vedea semnele.
Totuşi apostolii inspiraţi ai lui Isus au spus, au declarat că sfârşitul şi parousia s-au apropiat (Evr. 10: 37; Iac. 5: 8-9; 1Pet. 4: 5-17).
Prin urmare, trebuie să fie adevărat că apostolii inspiraţi ai lui Isus AU VĂZUT semnele apropierii venirii lui Christos şi datorită acestui fapt au făcut declaraţiile pe care le-au făcut - sau - trebuie să fie adevărat că apostolii inspiraţi ai lui Isus NU AU VĂZUT semnele şi de fapt au făcut declaraţii premature cu privire la apropierea sfârşitului şi apropierea Venirii lui Christos.
Să recapitulăm.
Isus a spus ucenicilor din primul secol:
A. să nu creadă şi deci nici să nu facă declaraţii premature cu privire la apropierea sfârşitului. El a spus că toate declaraţiile privitoare la apropierea sfârşitului trebuiau respinse până când sfârşitul era întradevăr (obiectiv) aproape, SEMNELE indicând acest lucru. Deci, oricine zicea "sfârşitul este aproape" ÎNAINTE să apară semnele, trebuia respins ca profet fals, "Să nu mergeţi după ei!"
B. Că ei vor vedea semnle care indicau apropierea sfârşitului.
C. Când vor fi apărut semnele ei puteau ştii că sfârşitul era întradevăr (obiectiv) aproape.
Acum, Petru şi Ioan au auzit avertizările lui Isus cu privire la a crede (şi implicit a face) declaraţii premature privind apropierea sfârşitului. Ei au ştiut mai bine ca oricare altcineva că nu trebuiau să creadă sau să facă declaraţii premature privitor la apropierea sfârşitului.
Totuşi, în deplină cunoştiinţă de avertizările lui Isus împotriva declaraţiilor premature, dar, scriind prin inspiraţia Duhului trimis de Tatăl, Petru a scris: "sfârşitul tuturor lucrurilor este aproape" 1Pet. 4: 7; "... suntem în clipa (a sosit momentul, vremea) când judecata stă să înceapă ...(este pe punctul de a începe)" 1Pet. 4: 17. Iacov a scris şi el, "Venirea Domnului este aproape, ... Judecătorul este chiar la uşi" Iac. 5: 8-9.
Mai mult, Ioan a scris şi Isus a spus: "lucrurile cari au să se întâmple în curând, ... vremea este aproape! "Să nu pecetluieşti cuvintele proorociei din cartea aceasta. Căci vremea este aproape" (Apo. 1: 1-3; 22: 6-12).
Deci, în deplină cunoştiinţă că Isus a interzis facerea de declaraţii premature
privitoare la apropierea sfârşitului, Petru, Iacov şi Ioan, au afirmat că vremea sfârşitului a fost (atunci) aproape!
Isus însuşi cel care a avertizat împotriva declaraţiilor premature a spus: "Iată Eu vin curând". El însuşi a declarat în Apocalipsa că împlinirea era aproape şi venea cu repeziciune Apo. 22: 6-12.
Există doar două obţiuni aici.
1. Declaraţiile lui Petru, Iacov şi Ioan (Isus) privitoare la apropierea sfârşitului au fost de fapt declaraţii premature (şi deci false) pe care le-a condamnat Isus. În acest caz apostolii amintiţi trebuie respinşi ca profeţi mincinoşi, falşi.
Totuşi ei pretind că scriu prin Duhul trimis de Tatăl care, ţineţi minte cunoştea vremea sfârşitului şi astfel declaraţiile lor au fost şi sunt adevărate.
2. Dacă declaraţiile lor cum că sfârşitul s-a fost apropiat acum 2000 de ani sunt adevărate, atunci evident că toate declaraţiile privitoare la apropierea sfârşitului cari au venit (au fost făcute) după generaţia lor sunt FALSE!
Întrebări:
Au făcut Petru Iacov şi Ioan declaraţii premature cu privire la apropierea sfârşitului? DA sau NU?
A făcut Isus declaraţii premature privind apropierea sfârşitului în Apocalipsa? DA sau NU?
Au avut ei dreptate când au afirmat că sfârşitul s-a fost apropiat acum 2000 de ani? DA sau NU?
Apostolii fie au avut dreptate, fapt care distruge paradigma dispensaţionalistă - sau ei au greşit (dacă noi, aşa cum ni se spune, astăzi vedem semnele) fapt care-i face profeţi mincinoşi care trebuie respinşi. Mai rău, Isus face ceea ce dispensaţionaliştii consideră a fii declaraţii premature privitoare la apropierea sfârşitului.
Concluzie:
Din moment ce Ioan a fost unul din cei ce l-au auzit pe Isus avertizând împotriva declaraţiilor premature privitoare la apropierea sfârşitului, şi din moment ce el totuşi a scris - prin Duhul venit de la Tatăl - că a sosit vremea, paradigma viitoristă este FALSĂ!
trad. Iosif Dragomir
Au făcut apostolii declaraţii premature cu privire la sfârşitul despre care vorbeşte Biblia?
Cartea Apocalipsa afirmă în cel mai clar şi limpede mod că împlinirea era aproape: "lucrurile cari au să se întâmple în curând ... vremea este aproape!" Apo. 1: 1-3 "... Să nu pecetluieşti cuvintele proorociei din cartea aceasta. Căci vremea este aproape". "Iată eu vin curând" Apo. 22: 10 şi 12.
Fapt. Apocalipsa a prezis a doua venire a lui Christos
Fapt. În Matei 24: 36, vorbind despre parousia Sa, Isus a spus "despre ziua aceea şi ceasul acela nu ştie nimeni ... numai Tatăl".
Fapt. În Ioan 16: 7-16 Isus a spus că după înălţarea Lui, Tatăl va trimite Duhul Sfânt să inspire pe apostoli şi să le "descopere lucrurile viitoare".
Fapt. Apo. a fost scrisă de Ioan, inspirat de D. SF. trimis de Tatăl care a cunoscut vremea parousiei. (de fapt toate cărţile N.T. au fost scrise de oameni inspiraţi de D.SF. trimis de Tatăl care cunoştea vremea parousiei).
Fapt. În Apo. 1: 1-3 găsim următoarele: "Descoperirea lui Isus Christos pe care I-a dat-o Dumnezeu, ca să arate robilor Săi lucrurile cari au să se întâmple în curând". Tatăl era CEL care descoperea că vremea este aproape.
Prin urmare, Apocalipsa nu poate fi respinsă ca fiind doar o vagă speranţă a lui Ioan referitor la împlinire. Nici nu poate fi luată doar ca o afirmaţie neclară a lui Isus, pretinzând că El nu a cunoscut vremea. Toate afirmaţiile temporale din Apocalipsa sunt revelaţia din partea Tatălui care a CUNOSCUT vremea şi L-a inspirat pe Ioan să spună şi să scrie că împlinirea era aproape.
Cu alte cuvinte, Mat. 24: 36 nu poate fi folosit să infirme apropierea temporală a împlinirii Apocalipsei pe considerentul că Ioan nu a cunoscut vremea din moment ce nici Isus n-o cunoştea.
"Ignoranţa" lui Isus din Mat. 24 : 36 nu se aplică în Apocalipsa din moment ce în Apocalipsa, TATĂL este cel care în mod categoric, limpede şi în repetate rânduri a spus că vremea era aproape.
Nici nu poţi argumenta că D-zeu nu vede timpul aşa cum îl vede omul, din moment ce Isus a spus că Tatăl cunoaşte "ziua şi ceasul". Mai mult, Pavel a spus că D-zeu a "hotărât o zi" (Fpt. 17: 30-31). Acum, dacă Tatăl a cunoscut ziua şi ceasul şi a hotărât o zi, atunci este evident că El nu doar a ştiut cum să anunţe vremea, ci a comunicat demn de încredere aceea cunoştiinţă când L-a determinat pe Ioan să scrie "lucrurile cari au să se întâmple în curând, ... vremea este aproape".
Corelarea lui Mat. 24: 36 cu Luc. 21: 8
"Căci vor veni mulţi în numele Meu şi vor zice, "Eu sunt Christosul" şi "vremea s-a apropiat". Să nu mergeţi după ei!"
În discuţia Sa despre sfârşit, din Matei, Isus a dat ucenicilor semnele sfârşitului şi le-a zis: "Când veţi vedea toate aceste lucruri, să ştiţi că Fiul omului este aproape, este chiar la uşi" Mat. 24: 33. Astfel El a prezentat semnele care aveau să indice REALA apropiere a parousiei Sale (Mat. 24: 4-33).
Isus a spus ucenicilor Săi din PRIMUL SECOL să nu creadă (şi implicit să nu facă) declaraţii cu privire la apropierea sfârşitului, de genul "s-a apropiat sfârşitul" (parousia) până nu vor vedea semnele.
Totuşi apostolii inspiraţi ai lui Isus au spus, au declarat că sfârşitul şi parousia s-au apropiat (Evr. 10: 37; Iac. 5: 8-9; 1Pet. 4: 5-17).
Prin urmare, trebuie să fie adevărat că apostolii inspiraţi ai lui Isus AU VĂZUT semnele apropierii venirii lui Christos şi datorită acestui fapt au făcut declaraţiile pe care le-au făcut - sau - trebuie să fie adevărat că apostolii inspiraţi ai lui Isus NU AU VĂZUT semnele şi de fapt au făcut declaraţii premature cu privire la apropierea sfârşitului şi apropierea Venirii lui Christos.
Să recapitulăm.
Isus a spus ucenicilor din primul secol:
A. să nu creadă şi deci nici să nu facă declaraţii premature cu privire la apropierea sfârşitului. El a spus că toate declaraţiile privitoare la apropierea sfârşitului trebuiau respinse până când sfârşitul era întradevăr (obiectiv) aproape, SEMNELE indicând acest lucru. Deci, oricine zicea "sfârşitul este aproape" ÎNAINTE să apară semnele, trebuia respins ca profet fals, "Să nu mergeţi după ei!"
B. Că ei vor vedea semnle care indicau apropierea sfârşitului.
C. Când vor fi apărut semnele ei puteau ştii că sfârşitul era întradevăr (obiectiv) aproape.
Acum, Petru şi Ioan au auzit avertizările lui Isus cu privire la a crede (şi implicit a face) declaraţii premature privind apropierea sfârşitului. Ei au ştiut mai bine ca oricare altcineva că nu trebuiau să creadă sau să facă declaraţii premature privitor la apropierea sfârşitului.
Totuşi, în deplină cunoştiinţă de avertizările lui Isus împotriva declaraţiilor premature, dar, scriind prin inspiraţia Duhului trimis de Tatăl, Petru a scris: "sfârşitul tuturor lucrurilor este aproape" 1Pet. 4: 7; "... suntem în clipa (a sosit momentul, vremea) când judecata stă să înceapă ...(este pe punctul de a începe)" 1Pet. 4: 17. Iacov a scris şi el, "Venirea Domnului este aproape, ... Judecătorul este chiar la uşi" Iac. 5: 8-9.
Mai mult, Ioan a scris şi Isus a spus: "lucrurile cari au să se întâmple în curând, ... vremea este aproape! "Să nu pecetluieşti cuvintele proorociei din cartea aceasta. Căci vremea este aproape" (Apo. 1: 1-3; 22: 6-12).
Deci, în deplină cunoştiinţă că Isus a interzis facerea de declaraţii premature
privitoare la apropierea sfârşitului, Petru, Iacov şi Ioan, au afirmat că vremea sfârşitului a fost (atunci) aproape!
Isus însuşi cel care a avertizat împotriva declaraţiilor premature a spus: "Iată Eu vin curând". El însuşi a declarat în Apocalipsa că împlinirea era aproape şi venea cu repeziciune Apo. 22: 6-12.
Există doar două obţiuni aici.
1. Declaraţiile lui Petru, Iacov şi Ioan (Isus) privitoare la apropierea sfârşitului au fost de fapt declaraţii premature (şi deci false) pe care le-a condamnat Isus. În acest caz apostolii amintiţi trebuie respinşi ca profeţi mincinoşi, falşi.
Totuşi ei pretind că scriu prin Duhul trimis de Tatăl care, ţineţi minte cunoştea vremea sfârşitului şi astfel declaraţiile lor au fost şi sunt adevărate.
2. Dacă declaraţiile lor cum că sfârşitul s-a fost apropiat acum 2000 de ani sunt adevărate, atunci evident că toate declaraţiile privitoare la apropierea sfârşitului cari au venit (au fost făcute) după generaţia lor sunt FALSE!
Întrebări:
Au făcut Petru Iacov şi Ioan declaraţii premature cu privire la apropierea sfârşitului? DA sau NU?
A făcut Isus declaraţii premature privind apropierea sfârşitului în Apocalipsa? DA sau NU?
Au avut ei dreptate când au afirmat că sfârşitul s-a fost apropiat acum 2000 de ani? DA sau NU?
Apostolii fie au avut dreptate, fapt care distruge paradigma dispensaţionalistă - sau ei au greşit (dacă noi, aşa cum ni se spune, astăzi vedem semnele) fapt care-i face profeţi mincinoşi care trebuie respinşi. Mai rău, Isus face ceea ce dispensaţionaliştii consideră a fii declaraţii premature privitoare la apropierea sfârşitului.
Concluzie:
Din moment ce Ioan a fost unul din cei ce l-au auzit pe Isus avertizând împotriva declaraţiilor premature privitoare la apropierea sfârşitului, şi din moment ce el totuşi a scris - prin Duhul venit de la Tatăl - că a sosit vremea, paradigma viitoristă este FALSĂ!
